Logo

Sfârșit de octombrie

Data Publicării

Stăteam pe bancă și din arbori

Se desprindea un stol de frunze,

Împodobindu-ne tăcerea

Cu foșnete mustind de raze.


Ne-am ridicat, m-ai luat de mână

Și am pornit pe-alei, agale,

Să cercetăm împărăția

Lucirilor pe care toamna

Ne-o dăruia ca niciodată:


Răcoarea tandră, arămirea,

Șiragurile moi de ceață,

Sclipirea ca de nestemate

A picăturilor de ploaie...

Monica Pillat


3 Comentarii

I

Iulia

Ce minunată descriere a toamnei!

J

Jenica

❤️❤️

M

Maria

De o sclipitoare tandrețe acest poem... Arămirea, ce cuvânt minunat!

Lasă un comentariu