Suiș

Ca să mă-ntorc acasă,
Am de urcat o scară,
Într-o clădire care
Nicicând nu e aceeași.

După ce sui o vreme,
Dau de un loc de unde
Sunt trepte ce coboară,
Ca semn că, iată, drumul
Acolo se sfârșește;

Însă eu știu că scara
Începe să se-ascundă
Și nu se lasă prinsă,
Decât dacă mai stărui,
Făcând lungi ocolișuri.

Dacă din nou se-arată,
Și-o iau în sus pe trepte,
După un timp, dispare,
Chemându-mă s-o caut.

Monica Pillat