Țineam cuvântul în lesă
Îl mânam hăis și cea
C-un bici fin, c-o limbă subțirică,
Îl puneam s-adulmece sensuri
Și, când îl vedeam țintuit,
Cu urechea trezită,
Îmi puneam, hop, pușca la ochi
Și trăgeam, pac, la țintă.
Nu ratam decât arareori
De fapt, niciodată,
Dar nu vreau să mă dau mare,
Așa că-l luăm pe arareori în cătare
Și-i trăgeam un picior în burtă lui niciodată
Care se-ndepărta, chelălăind rănit
Ducându-se niciunde.
Astăzi însă,
Cuvântul, hop, și-a pus baioneta la pușcă
Și a înfipt-o, pac, în mațele mele,
Răsucind grăbit
Înțelesuri care erau
În mine
Dincolo de cuvinte.
Anca Stanciu
6 Comentarii
Ana Birta
Ce este dincolo de frumos este că te aud pur și simplu. Ești toată Tu. Ce minune! 🤗
Ioana
Aici citesc! Aici mă regăsesc!
Cosmina Dragomir
Ce crudă și nouă, și uimitoare și plină de gust e poezia ta!
Ecaterina
Ce prieten bun ți-ai agonisit de-a lungul anilor... te-a ajutat să ajungi la "înțelesuri care erau în mine... dincolo de cuvinte". "Avva Amona se plângea Sf. Sisoe cel Mare că nu putea ține minte graiurile înțelepte pe care le citea, spre a le putea pomeni în grăirea cu oamenii. Atunci sfântul i-a răspuns: "Nu este trebuință de aceasta. Se cuvine să dobândești curăția minții și din această curăție să grăiești, punându-ți nădejdea în Dumnezeu". (Sf. Nicolae Velimirovici - Proloagele lunii iulie, ziua a șasea).
Anastasia
❤️❤️❤️
Jenica
❤️❤️❤️