.webp)
ziua se repezea spre asfințit
îngrămădind norii dincolo de linia
orizontului ce șoptea
spre țărm forfota unei nopți
de vară cernită de ploaie
bătrânul își odihnea toiagul
vieții despărțind precum
Moise apele
din afară de cele dinlăuntru în
căruntețea lacrimilor ce priveau lumea
fugar printre cuvintele
scrijelite de timp în amintire
marea începuse tăcut să
curețe pământul de flori
însingurate
Pr. Cristian Muntean
Acuarelă de Horia Țigănuș
Din volumul „Culoarea zilei – jurnal poetic”, Editura Creator, 2025
4 Comentarii
E
Ecaterina
Noaptea ia locul zilei, se schimba fața pământului ...totul în adierea ușoară a vântului... pe Muntele Horeb... ...totul la unison.
M
Maria Tudor
Pitoresc
M
Marius
Sublim 🙏
A
Anastasia
Mă cufund și mă odihnesc în versuri, mulțumesc! Foarte fain!!!