Eram un vin vechi
amorțit într-o sticlă prăfuită
de nimeni gustat
amestecat cu moartea
Săpa, săpa în pecetea mea
amintirea ta
și cu cât mă pătrundea
cu atât coboram mai în adânc
N-o să mă prinzi
niciodată!
Căci și de mă vei prinde,
și de vei sparge
ultimul meu refugiu,
de unde stau și pândesc
cu sete
venirea ta
acolo
în cupajul ăsta vibrant
a două vinuri vechi
prăfuite, uitate,
acolo
Domnul
va fi
de față
și ne va preface.
Anca Stanciu
3 Comentarii
M
Macra Sergiu
Cuvinte ce aduc sete de Domnul, de dumnezeiască Liturghie!
C
Cosmina
Ce frumooos!!!! Este pentru mineee? (în sensul în care sunt pentru mine predicile Bisericii) :)
A
Ana Banica
După ce am citit poezia Zâmbesc :)