A venit frigul și, pentru câteva momente, mi-a fugit gândul la iarnă, la apropierea Sărbătorii Nașterii Domnului, la bucuria pe care o aduce și la... împodobirea bradului. Tuturor ne place să așezăm în brad o instalație cu multe luminițe, beteală strălucitoare și globulețe de toate culorile, și o stea în vârf, ca la final sa avem un brad luminos și bine decorat.
Așa cum împodobim noi bradul, la fel și ființa umană vine pe lume ca un brăduț frumos, care are nevoie sa fie împodobit ‒ „echipat” cu tot ce are nevoie pentru a se descurca în fața multor provocări ce-i vor ieși în cale! Din primele luni de la naștere, bebelușul dobândește deprinderi și abilități pentru a se descurca și a interacționa cu lumea înconjurătoare. Noi, părinții și adulții care îngrijim acești „brăduți”, vrem să așezăm o „instalație” luminoasă a percepției despre realitatea în care vor trăi, o „beteală” de vorbire, o „beteală” de atenție, alta de memorare, alta de concentrare (sau poate... vreo două din fiecare!), multe „globulețe” frumoase de emoții, reușite, învățăminte din eșecuri... și, în vârf, punem „steluța” empatiei și a relaționării cu cei din jur. Cum arată acest „brad”? Minunat!
În rândurile următoare voi reduce din „ornamentele” pregătite pentru „brăduții” noștri. Voi începe cu „instalația”: are multe luminițe și culori, este nouă și împodobește suficient bradul de sus până jos, doar că s-au ars câteva beculețe, altele abia mai pâlpâie, altele nu se aprind sincron; beteala are multe zone lipsă, firicelele strălucitoare sunt pe alocuri destrămate și, cu cât încercăm să le așezăm pe ramurile bradului, cu atât se desprind și mai multe bucăți din ea; globulețe avem doar câteva, unele sunt zgâriate, altele au fisuri considerabile pe toată suprafața, în timp ce steluța din vârf este ciobită și asimetrică, de aceea nu-și mai poate îndeplini scopul. Rezultatul final: nu mai avem un brad complet împodobit, nu este atât de frumos precum cum ni l-am dorit, dar… „merge și-așa”.
Care este principala cauză a reducerii ornamentelor? Tehnologia și expunerea copiilor într-un mod necorespunzător la ea (cu tristețe spun că sunt bebeluși de 3-4 luni care sunt ținuți în pătuț, pe-o parte, în fața cântecelelor de pe telefon, pentru a sta liniștiți minute sau zeci de minute la rând!).
Tehnologia este un hoț foarte convingător, chiar pare inofensivă și, daca îi permitem, ne fură timp și energie. Ea aduce relaxare (prin creștere de dopamină) într-un mod rapid și facil, iar creierul nostru iubește această „stare de bine”, așa că va cere cu disperare tot mai mult și mai des, ajungându-se la dependență. Indiferent de cât de educativ este un joc sau un program, acesta vine în primul rând cu distracție, fapt care îl face atrăgător pentru un creier de adult, deja complet dezvoltat. Însă pentru un copil sau chiar tânăr, care până pe la vârsta de 24-25 ani are creierul în formare, lucrurile stau cu totul altfel, și voi rezuma concluziile cercetătorilor în pediatrie și neuroștiință.
Pericolele tehnologiei
Organizația Mondială a Sănătății recomandă ca bebelușii și copiii cu vârsta mai mică de 2 ani să nu petreacă deloc timp în fața ecranului, iar copiii cu vârsta de 2-4 ani să petreacă maxim o oră pe zi în fața ecranului (mie personal mi se pare enorm ca un copil de 2-4 ani să stea chiar și 20-30 minute zilnic în fața unui ecran!). Deci, teoretic, tot ce este peste această limită este exces.
Dragă mamă, trebuie să știi că tehnologia oferită excesiv poate duce la:
- întârzieri în dezvoltarea limbajului;
- probleme de atenție și memorie;
- dificultăți de adaptare socială și emoțională (scăderea abilității de a empatiza, de a se raporta corect la ceilalți oameni și de a interacționa direct cu o altă persoană);
- modificarea simțurilor, în special simțul realității, precum și reducerea capacității senzoriale,
- dereglări ale somnului cauzate de lumina albastră, care scade producția de melatonină (hormonul somnului);
- risc crescut de anxietate și depresie, de apariție a unor mișcări repetitive, stereotipe;
- scăderea capacității imaginative: prin stimulare continuă, creierul nu mai primește acea perioadă de pauză, de „plictiseală sănătoasă”, moment propice imaginării unor jocuri inedite sau creării unor jucării din obiectele din jurul său. Chiar daca este suprastimulat, creierul se simte „bine” în fața ecranelor, intră într-o stare de spectator, care îl face să dorească cât mai mult aceasta relaxare, pentru că, știm cu toții: rolul de actor, de participant la o acțiune, cere muncă, efort și atenție, fix ceea ce scade tehnologia;
- la bebeluși, problemele sunt și mai grave: învățarea lucrurilor de bază este aproape anulată, probabil aici este începutul autismului virtual. Un sugar învață enorm de la o ființă umană, dar nu învață deloc din interacțiunea cu un dispozitiv. Studiile au arătat că timpul petrecut în fața ecranului inhibă capacitatea copiilor mici de a citi expresiile faciale și de a deprinde abilități sociale ‒ doi factori-cheie pentru dezvoltarea empatiei. Interacțiunile față către față reprezintă singurul mod prin care copiii mici învață să înțeleagă și să interpreteze indiciile nonverbale. Charles Nelson, un neurocercetător de la Harvard care a studiat impactul neglijării asupra creierului copiilor, susține că: „Până la dezvoltarea limbajului, întreaga comunicare este nonverbală, așadar depinde în mare parte de observarea și interpretarea expresiilor faciale”. Interacțiunea reciprocă dintre copii și adulții care îi îngrijesc este deosebit de importantă pentru dezvoltarea creierului, pentru descifrarea emoțiilor umane, iar ecranele, din păcate, îi țin departe de activitățile care le stimulează creierul, cum ar fi joaca și interacțiunea cu alți copii.
Chiar dacă trebuie să apelați la ecrane în anumite momente, controlați foarte atent ceea ce văd copiii și întrerupeți adesea expunerea, comunicați cu ei prin explicații și interpretări personale în timp ce ei urmăresc ceea ce se derulează pe ecran.
Tentația de a oferi copilului o preocupare care să îl țină liniștit și tăcut ‒ în dorința de a obține o pauză în care să ne mai tragem un pic sufletul, sau un moment în care să ne ocupăm de treburile care nu se mai termină ‒ ne poate păcăli să transformăm tehnologia într-un partener ce scade treptat numărul și calitatea ornamentelor din „brăduțul” nostru drag.
Dr. Daniela Ilioiu
Fotografie de Kaboompics.com / pexels.com
Niciun comentariu încă. Fii primul care comentează!