Cum se pierde bucuria din inimă?
Uneori se pierde pe nesimțite. Te trezești că nu te mai uimești, că nu mai mulțumești, că vrei doar să te odihnești.
Continui să zâmbești, să te împodobești, să gătești, să te zdrobești pentru a avea curățenie în casă și flori pe masă. Și nimeni nu observă că înăuntru e necurat, uscat și întunecat. Parcă te dor privirile celor care nu te văd cu adevărat.
Ești răsturnat, scufundat, saturat… Inima se strânge, mintea se aprinde cu întrebări răscolitoare.
Oare ce a stins focul care încălzea sufletul?
Poate a fost un gând rău, un cuvânt urât, un gest sau alt pretext. Nu se mai știe. Vezi doar efectele: acum toate se încâlcesc în mintea ta. Cuvintele nu mai au putere să trezească ceva în inima altuia. Îți vine să arunci vina pe celălalt, pentru că e greu să te vezi pe tine vinovat.
Iubirea de sine te orbește, te înrobește. Conștiința te mustră în surdină.
Trebuie să rezist cumva, ce-o să fac? Să mă complac, să mă prefac, să mă împac?
Ioana Todor
Fotografie de Igor Meghega / pexels.com
