O altă atmosferă

Duminică 29 iunie

Suntem în Fourka de vineri. Mergem la biserică alături de Anna, gazda noastră, și nepoțelul ei, Thanos. Ajungem pe la ora 9. Daniel, soțul meu, este acolo de vreo oră.

Azi nu este foarte cald, stăm când afară, când înăuntru. Anna îmi explică puțin rânduiala și ne aduce niște scaune. O altă mamă ne dă niște foi și niște carioci pentru fete. Sunt impresionată de căldura cu care suntem primiți aici. Grecii, în general, apreciază familiile cu mai mulți copii. Mă simt binecuvântată.

Încerc să mă concentrez și să mă rog, dar nu prea reușesc, sunt atrasă de tot ceea ce văd în jur. Și ce văd? Doar ce se vede la exterior. Femei frumoase, cochete, îmbrăcate sumar. Nu văd mai adânc, dar fețele lor sunt luminoase și prietenoase. Unele au metanierul în mișcare.

Mă adun pentru câteva minute când stau la rând pentru a ne împărtăși, băieții prin dreapta, iar noi, fetele, prin stânga. Sunt cu Ecaterina în brațe și mă doare spatele, Ana e însetată și nemulțumită, Maria stă pe jos și trage de fusta mea.

Doamne, iată-mă! Iartă-mă!

Ieșim!

Ma rog de ei să-mi facă favoarea de a sta la o fotografie. Nu au chef. Apare Anna și, de rușine, se adună. M-am străduit să-i îmbrac la fel; Luca și-a rupt cămașa între timp.

Oricum, gata, am împlinit și această dorință.

Plecăm spre casă, ne oprim să cumpărăm ceva de dulce. S-a terminat postul! Complicat în vacanță să ținem post.

Mâncăm la masa rotundă din bucătărie. Apoi la odihnă. Eu nu vreau să dorm, mai bine aș picta. Ies în curte și îmi aranjez materialele pentru pictat la masa de sub nuc. Cicadele sau greierii grăsuni mă țăcănesc la cap ‒ este un sonor permanent cu care trebuie să mă obișnuiesc, pentru că doar noaptea se opresc din țârâiala lor.

Mi-am adus două inimi de lemn, culori acrilice, pensule, palete de unică folosință și carioci Posca. Adun câteva flori cărnoase de primprejur și, bineînțeles, imortalizez momentul! Cred că este o patimă deja. Nu pot să fac nimic fără să fac mai întâi o poză.

Când totul e pregătit și mă așez frumos la masa de lucru, apar copiiiiiiiiiiiiii.

Până aici mi-a fost, acum e timpul lor.

Pictează ei! Vine și Thanos, care are 7 ani. Li se alătură gazdele noastre, Haris și Anna. Mai povestim, dar mi-e greu să mă exprim în engleză. Ei vorbesc foarte bine limba, pentru că au locuit 30 de ani în Anglia.

După-amiază mergem la mare. Haris ne dă caiacul lui și îl învață pe Daniel să vâslească. Copiii sunt foarte încântați de această experiență inedită! Rămânem până la apus. Ei obișnuiesc duminică seara să cumpere souvlakis și să mănânce pe plajă; facem și noi la fel.

Din nou pozeeeee: cu Șervețica, cu Haris cântând la chitară, cu noi (siluete proiectate pe fundalul marii și-al cerului).

Ecaterina dansează, și eu dansez. Mă simt liberă!!!

Muzica țese o atmosfera destinsă. Oamenii aceștia sunt o comoară, continuă să mă uimească.

Nu visam la o asemenea vacanță. 

Doxa to Theó!

Ioana Todor