O altă lume

Mi-am dorit foarte tare să ies din bârlog, să mai fac și altceva. Așa că de la 1 octombrie am început sa lucrez la Fundația „Bucuria Darului” din Brașov. Iau pulsul acțiunilor de acolo și mă ocup de postările de pe rețelele sociale. Așa am ajuns sa descopăr o altă lume.

Am văzut, am fotografiat și am plecat. Simplu. Ce mare greutate să faci niște poze?...

Nu e doar atât. Surprinzi un chip, o atmosferă, dar preiei ceva în tine. O frântură de viață care naște frământare.

Oh, Doamne! Cum pot trăi unii oameni!

Contrastul este absolut năucitor. Între viața mea și viața lor.

Simt un amestec între vinovăție și binecuvântare, între nădejde și deznădejde.

Ce alinare poți aduce?

Nu știu. Eu doar iau cu mine niște imagini care apoi nasc emoții în oamenii puternici și buni.

Dar e greu.

Intri în casa lor, în universul lor. Intri și respiri aerul lor. Un aer care îți taie respirația.

Lucrurile vechi, pline de amprente care nu se pot duce.

Decorul e trist, gustul e amar.

Lipsește orice motiv de bucurie.

Și totuși, în acest decor apare viața, apare un copil. O fată senină, cu ochi frumoși, cu zâmbet larg, așa cum sunt toți copiii.

Și te miri și te rușinezi și te întrebi cum e posibil, cum poate sa zâmbească acest copil?

Apoi altul, care sta nemișcat în pat, în tăcere.

Nu e supărat, nu e deprimat.

Când îl vezi cum râde, totul în jur se schimbă, de fapt nici nu mai există. E o detașare de materie. E ceva mai mult decât puteam vedea sau înțelege cu mintea. E acolo cu un Rost.

Ioana Todor