VIDEO! Și eu vreau să fiu OM!

Dragi și minunați sunteți! Cu bucurie mare am ascultat și acest podcast! Mi s-au clarificat și mai bine anumite lucruri. Sunt foarte folositoare discuțiile voastre pentru mine! Bucuria sa vi se înmulțească și sa ne-o dăruiți și noua în continuare!

Îndemnul de a merge să deschidem ușile caselor pensionarilor (si nu numai) care trăiesc în singurătate, din atâtea motive, și care uneori nu mai au nici din ce trăi, este unul de care cred că ar trebui să luăm cu toții seama. Nu ca idee frumoasă, ci ca gest concret, asumat, trăit. Nu mă plictisesc cu voi. Din contră, învăț de la voi și aștept cu nerăbdare următorul podcast.

Mulțumim pentru acest dar de Crăciun. Am ascultat podcastul vostru cu multă bucurie și m-am regăsit, pe rând, în multe dintre gândurile rostite acolo. Mi-a rămas în inimă ceea ce a spus Alex despre fața nevăzută a Bisericii – cea formată din oameni bucuroși, jertfitori, discreți, care nu fac zgomot, dar țin lumea în picioare. Și, la fel de mult, mi-a plăcut îndemnul simplu și atât de greu uneori de trăit: pune început bun. Ascultându-vă, mi-am reamintit de anii de studenție, de bairamurile acelea în care ne înghesuiam mai mulți într-o garsonieră și mâncam cartofi prăjiți (cred că am mâncat tone întregi atunci 🫣). Ne bucuram de lucruri simple, povesteam cu orele și nu ne plictiseam unii de alții.

Ca mulți alții, am citit și eu cărți minunate, dar pe atunci nu puteam înțelege că sfinții vorbeau despre trăirile lor, la care eu nu le voi putea ajunge niciodată. Într-adevăr, se găsesc oameni în lume care nu sunt monahi, care pot urma sfinților, dar mă gândesc că ei sânt altfel, au avut trăirile lor, iar eu am avut păcatele mele, și n-am avut îndrumător. Pentru că eu sunt unul din cei care au nevoie de îndrumător duhovnicesc, sau doar de prezența unui om plin cu dragostea lui Dumnezeu, prin preajma căruia să fiu și eu măcar din când în când... 😂ce tare, am fost cu baticul și cu fusta lungă... Ați vorbit despre niște adevăruri, despre treburi care se întâmplă... mă gândesc uneori că oamenii se tem să vorbească, pentru a nu cădea în vreun fel în păcatul judecării sau al bârfei... sau pentru a nu fi afurisiți... De ceva timp vă pomenesc și eu în rugăciunile mele, așa cum or fi ele, pe voi și familiile voastre, dimpreună cu cei pe care ii pomeniți și voi.

Ma simțeam cumva ciudat când auzeam ca doar ortodocșii se mântuiesc. Și mă gândeam că eu, care sunt botezată, nu fac faptele credinței, iar celălalt neortodox le face, și nu va fi mântuit... Nu puteam cuprinde cu mintea. Dar a lui Dumnezeu este a mântui. Odată, Mitropolitul de Morfu din Cipru, într-un interviu, spunea ceva cam așa (nu redau exact cuvânt cu cuvânt): "Cu riscul de a fi judecat sau de a-mi pune în cap anumiți oameni, trebuie să spun că vom putea avea surprize la a Doua Venire, când s-ar putea vedea că și din turci vor fi mântuiți, pentru că au făcut faptele credinței ortodoxe. Gândesc ca este atât de adevărat ce spuneți despre botezați și nebotezați. Odată am trecut printr-o încercare, și am sunat un părinte din Athos, i-am spus despre ce este vorba, și s-a rugat pentru mine. M-am simțit practic purtată pe brațele rugăciunii. Deși era o încercare grea pentru mine, simțeam că zbor.

De câțiva ani m-am apucat să citesc cărți pentru a afla mai multe despre credința noastră ortodoxă, cum sunt sau cum merg anumite treburi, pentru că de mult timp mă tot gândeam că parcă ceva nu se potrivește în poza despre creștinism și în poza cu diferite trăiri ale creștinismului, parcă ceva lipsește. Am vrut să pot gândi cu creierul meu, cu ajutorul lui Dumnezeu, și nu cu al multora. Am vrut să nu mai fiu ca oaia care se ia după turmă, indiferent de direcție...🤣 ca în jocul din copilărie, "ce fac eu sa facă toți", indiferent de ce făcea respectivul, ceilalți trebuiau sa încerce să facă la fel🤣. Îmi doresc să fiu oaie din turma lui Hristos, nu o găină zburătăcită cu mască de oaie. Mda, când m-am întors în Biserică am avut parte de moralism, și nici n-am știut că Dumnezeu este Dragoste, ci cineva care te pedepsește.

Într-adevăr, oamenii sânt diferiți, trec prin diferite situații, indiferent că din vina lor sau a altora, și pentru asta nu li se poate aplica același tratament duhovnicesc, după cum nici același tratament trupesc. De la Sf. Arsenie Papacioc (necanonizat 🤭...) am aflat că nu putem compara oameni sau situații. Cât de rău îmi pare că n-am intalnit oameni ca voi atunci când m-am întors în Biserică. Nu aș mai fi pierdut atâția ani cu extremismul, care poate distruge oameni, familii... Nu aș mai fi pierdut timpul cu bocanci, batic și diferite măști duhovnicești 😂.

Mulțumim! Crăciun fericit!

Să ne bucurăm unul de altul, să fim buni și să inmultim binele, prin cuvânt, faptă și rugăciune!❤️